SUBST'ANTĂ, substanţe, s.f. 1. Corp (omogen) alcătuit din atomi si din molecule (formate din aceleasi elemente) si care posedă o anumită formă, culoare, miros, gust etc. ◊ Substanţă de contrast = substanţă chimică utilizată la examenele radiologice, opacă la razele Roentgen. 2. (Anat.; în sintagmele) Substanţă albă = parte a sistemului nervos central formată din fibrele celulelor nervoase. Substanţă cenusie = parte a sistemului nervos central formată din corpurile celulelor nervoase. 3. Categorie filozofică care desemnează fie esenţa comună si stabilă a tuturor lucrurilor, fie ceea ce există de sine stătător. 4. Parte esenţială, principală, constitutivă a unui lucru. ♦ Fig. Conţinutul, miezul unui discurs, al unei scrieri etc. ◊ Loc. adv. (Rar) În substanţă = pe scurt, în rezumat; în fond. - Din fr. substance.
Sursă : DEX'98 (26249)  - RACAI

SUBST'ANTĂ s. v. alcătuire, compoziţie, economie, organizare, organizaţie, structură.
Sursă : Sinonime (212202)  - siveco

SUBST'ANTĂ s. 1. materie, (înv.) trup. (~ din care este făcut un corp; o ~ solidă.) 2. (BIOL.) substanţă de crestere v. stimulator de crestere. 3. corp. (I-a intrat în ochi o ~ străină.) 4. esenţă, natură. (~ unui fenomen.) 5. (LINGV.) semni-ficant. 6. (MIL.) substanţe toxice de luptă = gaze de luptă.
Sursă : Sinonime (212201)  - siveco

subst'anţă s. f., g.-d. art. subst'anţei; (corpuri cu proprietăţi materiale specifice) pl. subst'anţe
Sursă : DOR (285061)  - siveco

SUBST'ANT//Ă ~e f. 1) Materie din care sunt formate lucrurile. ~ lichidă. ~ gazoasă. ~ solidă. 2) Esenţă calitativă a materiei, care există prin sine însăsi si constituie esenţa lucrurilor indiferent de varietatea si modificarea lor. 3) chim. fiz. Corp fizic omogen din punctul de vedere al structurii si al compoziţiei. ~ organică. ~ toxică. 4) Parte concretă sau materială a lucrurilor si a fenomenelor. ~ a limbii. 5) fig. Parte constitutivă a unui lucru; conţinut principal; esenţă. [G.-D. substanţei] /<lat. substantia, fr. substance
Sursă : NODEX (354938)  - siveco